"Eşti viaţa mea, nu pot trăi fără tine!"
Alice trânti receptorul. Ajunseseră să se certe din nimic.
"Nu cred că e posibilă o iubire ca a noastră", gândi ea.
Scoase sticla de coniac din frigider, dădu drumul la playlistul cu melodii triste şi începu să asculte. Peste puţin timp mai era doar jumătate de sticlă, dar nu-i păsa. Peste 5 minute aprinse câteva lumânări parfumate şi adormi. Visa că era undeva, într-o cameră cu pereţi negri şi un bărbat care o urmărea.
"Nu, nu-mi face rău!", striga ea. Începuse să aibă vise urâte tot mai des. Dădu cu mâna peste o lumânare şi totul începu să ardă.
2 maşini de pompieri, poliţia, ambulanţa: acestea se vedeau în faţa vilei din Hope City. A apărut până şi pe prima pagină a renumitului New York Times. Alice părea atât de mică în patul de spital! Avea arsuri pe 60% din corp şi medicii nu ştiau dacă poate rezista. Era singură în salon- adormise.Nimeni nu venea s-o viziteze, dar nici n-a observat- dormea în majoritatea timpului. Respira greu...
Peste vreo 3 zile de tratament îşi mai revenise. Se simţea slăbită, dar nici prin cap nu-i trecea că...
Steve intră în salonul ei. Ea era trează şi plângea, aşa că îşi întoarse capul.
"Nu vrei să mă vezi...Da, îţi dau dreptate!", a zis el, suspinând. Alice, vreau să-ţi spun că te iubesc foarte mult, nu ştiu cum aş fi fără tine, cred că aş..."
Alice se uită în ochii lui. "E adevărat?", a reuşit să întrebe.
"Da, e adevărat! Ştiu că nu ne mergea prea bine, dar să recunoaştem că amândoi am greşit."
"Ai perfectă dreptate. Îmi pare rău că te-am făcut să suferi", a reuşit ea să mai spună.
S-au îmbrăţişat- era din nou cuplul fericit de altădată. Amândoi îşi dăduseră seama că au greşit şi asta era cel mai important lucru. Au continuat cu un sărut, apoi...
-E ora de consultaţie! zise medicul, intrând. Dumneavoastră ar trebui să plecaţi, domnule.
"Te iubesc mult", i-a şoptit Steve.
"Te iubesc mult", a zis şi ea, apoi doctorul începu să o consulte.
Au externat-o peste câteva zile. Steve avea o surpriză pentru ea- îi cumpărase o vilă în care urmau să locuiască amândoi. Steve conducea Fordul cumpărat cu vreo 2 ani în urmă, iar Alice se uita pe fişa de externare.
"Stai, unde mergem? Ăsta nu-i drumul bun."
"Ba da, este", a zis el, cu un aer misterios.
"De când locuim noi pe Wisconsin Avenue?"
Alice era încântată, era tot ce-şi putea dori.
"Steve?" strigă ea mirată. Steve?
"Da, iubito. Ce este?"
"Uită-te aici." Steve luă fişa de externare, citi, apoi se uită la Alice ca şi cum ar fi văzut-o pentru prima dată.
Pe fişă scria: "Vindecat cu iubire".
