- Zidul nu se prăbuşeşte, e demolat. Cu lovituri puternice, una după alta.
- Da, dar e viaţa mea...
- Mă bucur că în sfârşit ţi'ai dat seama despre ce vorbim.
- Şi eu mă bucur că mi'am dat seama de ce a putut să'mi facă...Mda, om cu două feţe.
- Ăhă. Ştiu exact despre ce vorbeşti! Din fata aia blândă şi timidă a ajuns să se întâlnească cu 1000 de băieţi şi să fie rea. Mda.
- Nici nu mai vreau să'mi amintesc...
- Dacă nu'ţi aminteai acum, oricum ai fi făcut'o mai târziu.
- Mda, cam aşa'i.
- Îmi sună telefonul.
- Şi ce? Lasă'l să sune.
- Nu pot. Probabil mă sună mama, cred că mă caută. Am şi uitat că am plecat de'acasă fără voia lor.
- Cam aşa faci mereu...
- Nu'mi zice că te transformi şi tu ca ea, nu vreau să devii ce a devenit "prietena" ta...
- Bine. Ştii, faza e că prietena mea adevărată eşti...tu.
- Bing, s'a aprins beculeţul!
- Aşteptam alt răspuns.
- Scuze, sunt obosită şi supărată...Mă identific cu un personaj dintr'un film.
- Cu cine?
- Cui îi pasă?!
- Ăăă...Mie! Tocmai te'am întrebat.
- Ce? Ahh, scuze, ţi'am zis că nu's în apele mele. Totuşi, cum de a fost demolat zidul?
- Ea a făcut'o, ea l'a demolat. Cu lovituri puternice, una după alta...
- Ştiu. Îmi pare rău, nu meriţi.
- Mersi...
-Cu plăcere. Eu plec.
- Bine, să intri pe mess când ajungi. Pa.
- Pa. I will always love you.
- Me too. Me too...
