skip to main |
skip to sidebar
Soarele a răsărit,
Hai să nu ne gândim că va apune.
Azi vreau să fii vesel, fericit,
Te rog, te rog, nu te opune!
O nouă zi şi-a făcut apariţia,
Hai să nu ne gândim că viitorul va deveni trecut.
Astăzi vom semna din nou petiţia,
Şi vei deveni iar arhicunoscut.
Suntem aproape de apus,
Uite că soarele intră în mare.
Văd că astăzi eşti binedispus,
Deci azi e zi de sărbătoare.
Soarele a apus, din nou,
Şi luna a apărut acum.
Care ar fi cel mai frumos cadou?
Noi, amândoi, într-un album.
O nouă zi îşi face apariţia,
Iar viitorul este acum trecut.
Mă uit cum soarele răsare iar şi văd care-i situaţia:
Suntem fericiţi, şi timpul a trecut.
Sunt legată cu o frânghie şi n-am scăpare. Picăturile de ploaie îmi udă hainele zdrenţuite şi părul, odată de un şaten strălucitor. Încep să plâng, deşi ştiu că nu rezolv nimic. Inima îmi bate nebuneşte când aud cum iarba foşneşte. E doar sunetul ploii... Sunt depărtări ce par aproape, sunt întâmplări ce le-am trăit chiar ieri... Încercam să nu clipesc ca alte lacrimi să nu-şi facă apariţia, dar nu puteam, eram...eu, eu cea de altădată. Poate slăbisem foarte mult şi eram legată de un băiat care-mi făcuse rău, dar sufletul meu era acelaşi. Încercam să număr picăturile de ploaie, ceea ce era ilogic, pentru că nimeni n-ar fi putut face asta. În schimb, aş fi putut încerca să număr clipele ridicole trăite alături de el- erau foarte puţine. Mă făcuse fericită, de ce îmi doream mereu mai mult decât aveam? Păsările zburau pe cerul cenuşiu, cândva atât de strălucitor...
Urma să văd şi partea bună a lucrurilor. Întrebarea era dacă exista una.
Să plouă!
Să plouă ca apa să spele trecutul şi tot ce ţine de el.
Să plouă ca apa să ne spele faţa plină de lacrimi.
Să plouă ca să alergăm şi să fim fericiţi.
Să plouă ca să ne amintim primul sărut în ploaie.
Să plouă ca să sărim şi să ne amintim de vremurile în care eram copii, iar singura noastră grijă era şcoala.
Să plouă ca să fim cei de dinainte de vremurile astea.
Să plouă ca să fim noi.
