Am învăţat că dacă eşti trist, vesel sau îngândurat, viaţa merge mai departe. Nu s-a oprit, nu se opreşte şi nu se va opri pentru supărările noastre. Am învăţat că, uneori, oricât te străduieşti nu obţii nimic. Plângi, plângi, dar până când? Va veni un moment în care îţi vei da seama că rostul vieţii nu este să fii trist. Telefonul nu mai sună demult, tu plângi, stai în casă şi zici: "Ce bine era dacă...". Da, era, era chiar perfect. Dar gândeşte-te ce ai la momentul respectiv, încetează să strici ce ai dorindu-ţi ceea ce nu ai. Aşa vei strica totul. Sau ai făcut-o deja?
0 comments:
Post a Comment