"Te iubesc"

Ashley se îndrepta spre şcoală. Zilele ei de fericire se terminaseră. De fapt, nici nu începuseră. Depăşea mii şi mii de feluri de oameni- acesta era eternul ei drum acasă- şcoală. Intră în clasă. Colegii n-o înţelegeau, erau foarte duri cu ea. Pe caietul ei de matematică erau desenate inimioare şi cranii. "Chestii fără folos şi logică", cum spunea mama ei, deseori. Ea nu avea pe nimeni care s-o sprijine şi s-o înţeleagă, se simţea singură pe lume.
Intră în clasă, dar îi căzu telefonul din buzunar, aşa că se duse să-l ia.
"Hey, fii atent!", a strigat ea pe un ton răstit, pentru că un băiat era cât pe ce să-i calce telefonul.
"Scuze. Bună, eu sunt Josh.", a zis el.
Viaţa lui Ashley se îmbunătăţea. Lua note din ce în ce mai bune. Era 7 seara. Din motive necunoscute, îi venea să plângă. Telefonul, pe jumătate mort şi mut sună. Nimeni n-o mai sunase, o părăsiseră toţi. Era Josh.
"Ăăă, salut. Vroiam să te întreb dacă vrei să ieşim împreună. Sunt sigur că ne-am simţit bine când ne-am văzut prima dată, aşa că...
"Sigur", a zis Ashley. Voi fi acolo.
S-au întâlnit. Se vedea că era îndrăgostit de ea. O privea într-un fel în care n-o mai privise nimeni, niciodată. Începuseră să vorbescă despre diverse.
-Ai călătorit mult? a întrebat-o el, zâmbind.
-Viaţa e o călătorie, nu o destinaţie., răspunse, cu un aer misterios.
El o sărută fugitiv. Se uită mirată în ochii lui- era confuză. Până acum, nu se mai uitase niciodată în ochii lui. Avea ochi albaştri.
"Te iubesc", a spus el.
"Te iubesc".